Cum ne aflăm la începutul verii, inevitabil gândul ne zboară la vacanțe și relaxare…iar pentru acei norocoși ce vor avea nunta în curând, urmează cea mai dulce vacanță dintre toate: luna de miere. Dar pun pariu că nu știai de unde vine acest obicei…și mai ales denumirea!
Fericirea inseamnă a trăi fiecare zi ca și cum ar fi prima zi din luna de miere și ultima zi de vacanță. Lev Tolstoy – scriitor
Cum ne aflăm la începutul verii, inevitabil gândul ne zboară la vacanțe și relaxare… Iar pentru acei norocoși ce vor avea nunta în curând, urmează cea mai dulce vacanță dintre toate: luna de miere. Dar pun pariu că nu știai de unde vine acest obicei… și mai ales denumirea! Denumirea în limba română este simpla traducere mot-a-mot a termenului contemporan din limba engleză. Însă în limba engleză, etimologia cuvântului provine din engleza veche „hony moone”. „Hony”, cu referire la miere, face trimitere la „perioada de tandrețe și bucurie pe care o simt cuplurile proaspăt căsătorite” și la cât de armonioasă va fi căsnicia; în timp ce „moone”, deși are o conotație pozitivă astăzi, inițial a fost folosită cu sensul de perioadă limitată, după care dragostea scade. Un fel de avertisment răutăcios „din bătrâni”.
Originea lunii de miere
Originea obiceiului „lunii de miere” are la bază o atitudine foarte „pragmatică”, departe de conotațiile romantice de azi. Acesta datează din secolul al V-lea, când calendarul avea la bază fazele lunii. În acea perioadă, un cuplu proaspăt căsătorit obișnuia să bea mied în timpul primei luni după nuntă. Miedul, băutură alcoolică preparată din miere, se presupunea că are proprietăți afrodiziace, și cum în acele vremuri o căsnicie avea ca prinipal scop nașterea de prunci… miedul nu făcea altceva decât să înlesnească „procesul”.
Apoi s-a trecut de la o atitudine pragmatică la o atitudine… cinică: prima atestare scrisă a cuvântului datează din 1542, când Samuel Johnson scria: „Prima lună după căsătorie, când nu este nimic altceva decât sensibilitate și plăcere; fără referire la perioada de o lună, ci pentru a compara afecțiunea reciprocă a celor proaspăt căsătoriți cu fazele lunii, care îndată ce este plină, începe să scadă…”
Și… s-a revenit la o notă practică: azi, majoritatea cuplurilor pleacă în luna de miere pentru a petrece ceva timp într-o atmosferă romantică, singuri, departe de toată lumea. În secolul al XIX-lea însă, în Marea Britanie, scopul era cu totul altul. Timpul petrecut în luna de miere era folosit pentru a merge într-un fel de „turneu” de nuntă, în care cuplul își vizita prietenii și membrii familiei care nu au putut participa la nuntă.
În zilele noastre, definește termenul deja consacrata vacanță în care pleacă prospeții însurăței pentru a-și sărbători mariajul retrași în intimitate. Astăzi, „luna de miere” simbolizează o promisiune a iubirii și romantismului. Ne poartă cu gândul la relaxare și răsfăț pe o plajă cu nisip alb, cu cocktailuri colorate și savuroase și apusuri de soare de care să te bucuri alături de marea iubire pe care ai găsit-o.