Când a venit momentul pentru noi să ne alegem verighetele, am citit puțin despre ce simbolizează, în încercarea disperată de a naviga mai ușor prin multitudinea copleșitoare de opțiuni. Așa că am aflat că verigheta simbolizează iubirea eternă și o promisiune făcută celuilalt, iar apoi lucrurile au devenit destul de simple.
În căsnicie nu există chip de a ține pasul, iar sub cele mai sălbatice acuzații, nici o critică reală. Fiecare este obişnuit cu acel copil arhicunoscut din celălalt care ar putea erupe din nou. Nu suntem ridicoli pentru noi înșine. Suntem fără vârstă. Acesta este adevăratul lux al verighetei.
Enid Bagnold – scriitoare și scenaristă
Noi am ales verighetele din tungsten, nu pentru că suntem mai cu moț, ci dimpotrivă…pentru că suntem atât de obișnuiți. Noi, și iubirea ce ne leagă, nu suntem prețioși ca aurul, ci suntem puternici ca tungstenul (tugstenul este cel mai dur material după diamant). Nu ne răsfățăm la restaurante gourmet, ci la noi pe canapea, în pijamale, înfulecând o pizza din cutie după o zi grea… Căci răsfățul suprem este despre împreună. Nu visăm la vacanțe exotice în hoteluri de lux, ci la city break-uri alergate, în care să vedem locuri și oameni. Noi nu trăim o viață de poveste, ci una plină de peripeții care ne ține cu picioarele pe pământ. Nu suntem aur, suntem fier.
Găsește și tu verigheta care vă reprezintă, independent de trend, valoare materială sau părerea celorlalți, căci indiferent de metalul din care este făcută, de gramaj și model, verigheta îți împodobește mâna stânga și transmite informații prețioase despre statutul tău civil. Sau…poate este mai mult, mult mai mult decât atât?
Obiceiuri
Întrebuințarea inelelor în ceremoniile și ritualurile de căsătorie este un obicei ce precede perioada creștină. Romanii foloseau inele din fier, în mod expres, așa cum noi folosim azi în mod curent aurul. Simbolistic nu s-au schimbat foate multe lucruri, căci până la urmă, cele mai multe obiceiuri și tradiții străvechi curg și decurg unele din altele, se întrepătrund și se împrumută de la o civilizație la alta pe perioade foarte ample de timp.
În ritualul creștin
rolul verighetelor a apărut foarte timpuriu, dar s-a manifestat treptat, mai întâi sporadic, până în secolele VIII-XII, pentru a se generaliza însă complet, mult mai târziu.
În toate referințele istorice, creștine sau nu, inelul este un simbol unanim al făgăduinței. În consecință, verigheta este, în primul rând, o dovadă materială a promisiunii devotamentului și loialității soților, unul față de celălalt. Iar nu întâmplător această dovadă vine sub forma unui inel. Un cerc perfect nu are început sau sfârșit și este, prin urmare, un simbol al infinității. Este fără sfârșit, etern, așa cum ar trebui să fie dragostea. Un simbol atât de puternic nu poate fi purtat oriunde, așa că, încă din antichitate, verigheta este purtată pe cel de-al patrulea deget al mâinii stângi. Aceasta deoarece se credea că prin acest deget trece o venă ce duce direct la inima celui care o poartă. Astăzi (cei mai mulți dintre noi) știm că nu există o dovadă științifică la baza acestei afirmații. Purtăm însă verighetele de dragul simbolisticii atât de speciale.